Cuprinsul ghidului
Ce trebuie să știi
Divorțul nu împarte automat casa, conturile sau datoriile. Bunurile comune rămân de împărțit până când stabiliți ce intră în partaj, ce parte valorică revine fiecăruia și cine primește fiecare bun. Dacă sunteți de acord asupra tuturor acestor puncte, puteți face partajul la notar. Dacă nu există acord, decide instanța.
Ce rezolvă divorțul și ce trebuie împărțit separat
Hotărârea sau certificatul de divorț încheie căsătoria. Nu trece singur casa pe numele unuia, nu împarte banii din cont și nu îl scoate pe unul dintre foștii soți din credit. Până la partaj, foștii soți rămân proprietari împreună ai bunurilor comune, iar bunurile și datoriile comune trebuie încă lămurite.
De aceea, expresia «după divorț avem fiecare jumătate din casă» este prea rapidă. Legea pornește de la ideea unei contribuții egale, dar această regulă poate fi răsturnată cu probe. Mai întâi se stabilește partea valorică a fiecăruia, apoi se decide cine primește casa, mașina ori alte bunuri. Jumătate din valoarea totală nu înseamnă automat câte o jumătate fizică din fiecare obiect.
| Întrebarea | Ce stabilește | Ce nu rezolvă singură |
|---|---|---|
| Când s-a încheiat perioada bunurilor comune? | Intervalul în care cumpărăturile și datoriile sunt analizate după regimul matrimonial. | Nu arată automat dacă fiecare bun sau plată este comună ori proprie. |
| Ce se ia în calcul? | Bunurile comune, datoriile și sumele pe care unul le cere celuilalt. | Nu stabilește partea fiecăruia doar prin enumerarea lor. |
| Ce parte revine fiecăruia? | Procentul valoric din ceea ce rămâne după lămurirea datoriilor, stabilit după contribuția pe întreaga perioadă. | Nu spune încă cine primește un anumit bun. |
| Cum se împarte în final? | Bunurile pot fi împărțite, date unuia cu o sumă de echilibrare pentru celălalt sau vândute. | Nu schimbă singur contractele cu banca ori cu alți terți. |
Așază pe o linie de timp cumpărăturile, despărțirea și plățile
Într-un partaj, o singură dată poate schimba felul în care este tratată o cumpărătură sau o plată. Notează data căsătoriei, data oricărei convenții matrimoniale, perioadele de separare, data depunerii cererii de divorț, data la care divorțul a devenit efectiv și data fiecărei operațiuni importante. Pentru foștii soți, reperul obișnuit este data depunerii cererii; instanța poate lua în calcul data separării în fapt numai dacă i se cere și sunt îndeplinite condițiile legale.
Faptul că unul s-a mutat nu schimbă automat data juridică. Dacă vrei să folosești data separării în fapt, trebuie să o ceri și să o dovedești. Față de bancă, un cumpărător sau altă persoană din afara cuplului pot exista reguli separate. Citește orice extras bancar sau factură împreună cu această linie de timp, nu izolat.
Dacă bunul, datoria ori actul de împărțire este legat de o perioadă anterioară datei de 1 octombrie 2011, pot conta regulile de trecere la noul Cod civil. Nu aplica automat regulile actuale unei situații mai vechi: verifică separat când a fost dobândit bunul, când a apărut datoria și când se încheie actul de partaj.
Înaintea căsătoriei
Separă bunurile și datoriile preexistente și păstrează actele care le individualizează.
Începutul regimului
Notează data căsătoriei și verifică dacă există o convenție matrimonială ori o schimbare ulterioară de regim.
Perioada comunității
Leagă fiecare achiziție, venit, credit și investiție de documentul și data sa.
Separarea în fapt
Descrie locuințele, bugetele și plățile separate; nu presupune automat efectul juridic al datei.
Cererea de divorț
Păstrează dovada datei introducerii, reperul legal obișnuit al încetării regimului între soți.
După încetarea regimului
Evidențiază separat ratele, taxele, folosința, chiriile, reparațiile și înstrăinările ulterioare.
Împărțirea finală
Actul notarial ori hotărârea stabilește partea fiecăruia și bunurile primite, apoi urmează predarea, plățile și înscrierea imobilelor în cartea funciară.
Lista utilă leagă fiecare bun, datorie și plată de o dată, o valoare și o dovadă
Creează o singură listă, nu dosare paralele cu variante diferite. Pentru fiecare bun treci descrierea exactă, numărul prin care poate fi identificat, data și actul dobândirii, numele din acte, sursa banilor, valoarea actuală propusă, persoana care îl folosește și orice ipotecă ori altă obligație legată de el. Pentru fiecare datorie notează banca sau persoana care trebuie plătită, cine a semnat, data, scopul, suma rămasă, garanția și cine a plătit după despărțire.
Trece pe listă și bunurile, datoriile sau sumele asupra cărora nu vă înțelegeți. Dacă unul spune că banii dintr-un cont provin dintr-o moștenire, notează suma din cont la data relevantă, susținerea că banii sunt proprii și dovada existentă ori încă lipsă. Astfel, disputa devine o întrebare concretă care poate fi dovedită, nu un motiv pentru ca bunul sau suma să dispară din listă.
| Element | Ce notezi | Cu ce verifici |
|---|---|---|
| Imobil | Adresă, număr cadastral, data dobândirii, valoare actuală, ipoteci și folosință. | Contract, extras de carte funciară, dosar cadastral, credit și evaluare. |
| Autoturism | Marcă, VIN, an, finanțare, valoare, deținător și starea bunului. | Contract, factură, certificat, leasing/credit și reper de evaluare. |
| Cont sau numerar | Banca, numele de pe cont, moneda, proveniența, sumele de la datele relevante și transferurile. | Extrase complete obținute legal și acte pentru sursa sumelor. |
| Bun mobil relevant | Identificare, data cumpărării, locație, stare și valoare realistă. | Factură, garanție, fotografii datate și ofertă comparabilă. |
| Datorie | Cine trebuie plătit, cine a semnat, scopul, suma rămasă, datele de plată, garanțiile și plățile ulterioare. | Contract, acte adiționale, grafic, extras și documentul cu suma rămasă. |
| Sumă cerută între foștii soți | Cine a plătit, din ce sursă, pentru ce obligație și în ce perioadă. | Extrase, chitanțe, comunicări și legătura cu bunul sau datoria. |
| Chirii și folosirea bunului | Chirii încasate, costuri plătite ori folosirea exclusivă invocată de unul dintre foștii soți. | Contracte, transferuri, facturi și cronologia ocupării. |
Bunul comun, bunul propriu și banii ceruți celuilalt sunt lucruri diferite
În comunitatea legală, bunurile cumpărate în timpul căsătoriei sunt, de regulă, comune. Pot rămâne proprii unui singur soț, în condițiile legii, bunurile primite prin moștenire ori donație, unele bunuri personale, despăgubirile primite pentru un prejudiciu și bunurile cumpărate în locul unui bun propriu. Pentru salariu și venituri asemănătoare contează și momentul în care plata a devenit datorată.
Numele trecut pe contract, factură, talon sau cont nu este întotdeauna răspunsul complet. Nici folosirea unui bun de întreaga familie nu îl transformă automat din bun propriu în bun comun. De exemplu, renovarea din bani comuni a unei case moștenite de unul dintre soți poate duce la o cerere de bani între foștii soți, fără ca locuința să devină automat comună. De aceea verifici separat cine este proprietar și ce sume poate cere fiecare pentru bani ori lucrări.
| Situație | Întrebarea corectă | Probe utile |
|---|---|---|
| Apartament cumpărat în căsătorie pe numele unuia | Când și sub ce regim a fost dobândit, din ce bani și cu ce ipoteci ori datorii? | Contract, data plății, convenție matrimonială, avans și credit. |
| Teren primit prin moștenire | Actul succesoral îl desemnează pe unul și există o excepție convenită? | Certificat de moștenitor, carte funciară și acte ulterioare. |
| Bun cumpărat după vânzarea unui bun propriu | Poate fi urmărit neîntrerupt traseul valorii proprii reinvestite? | Contracte de vânzare/cumpărare și extrase între operațiuni. |
| Renovare în bunul propriu al celuilalt | Ce fonduri și lucrări au existat și ce pretenție valorică rezultă? | Devize, facturi, transferuri, autorizații și evaluare tehnică. |
| Salariu restant plătit după încetarea comunității | Când a devenit scadentă creanța salarială potrivit actelor? | Contract de muncă, stat de plată, decizie și extras. |
| Cadou de la părinți | Cine este donatarul și ce intenție rezultă din înscrisuri? | Contract, explicația transferului și comunicări contemporane. |
Partea fiecăruia se stabilește după contribuția pe întreaga perioadă, nu după un singur salariu
Legea pornește de la ideea că soții au contribuit în mod egal. Cine cere un procent diferit trebuie să arate, prin fapte și dovezi, contribuția la cumpărarea bunurilor și la plata obligațiilor comune pe întreaga perioadă. Nu este suficient să aleagă numai lunile în care a câștigat sau a plătit mai mult.
Contribuția nu se reduce mecanic la diferența dintre salarii. Veniturile, plata avansului și ratelor, munca în gospodărie, îngrijirea copiilor, sprijinul activității celuilalt și plata cheltuielilor obișnuite pot conta când este privită întreaga perioadă, în funcție de probe și de cazul concret. Nici salariul mai mare, nici faptul că un soț nu a avut contract de muncă într-o perioadă nu stabilesc singure un anumit procent.
Lucrează cu perioade comparabile. Un tabel pe ani poate arăta veniturile nete dovedite, cheltuielile comune principale, perioadele de îngrijire, ratele și sursele proprii pretinse. Explică golurile și evită precizia falsă: un procent de 73% cerut fără documente care arată calculul este mai slab decât o explicație clară, legată de dovezi verificabile.
- pornește de la regula inițială a contribuției egale și arată exact ce dovezi susțin un alt procent;
- compară întreaga perioadă relevantă, nu doar anul cu cea mai mare diferență de venit;
- separă fondurile proprii reinvestite de veniturile comune și de plățile curente;
- include contribuția la datoriile și cheltuielile comune, nu doar la cumpărarea bunurilor;
- descrie perioadele de îngrijire a copiilor și muncă domestică prin fapte, nu prin sloganuri;
- nu folosi aceeași plată de două ori: o dată pentru procentul cerut și încă o dată ca sumă separată ori în valoarea bunurilor primite;
- leagă fiecare afirmație importantă de un act, un martor admisibil ori o expertiză relevantă.
Dacă aveți acord complet mergeți la notar; dacă nu, decide instanța
La notar puteți merge numai dacă sunteți de acord asupra listei bunurilor și datoriilor, asupra bunurilor comune ori proprii, valorilor, procentului fiecăruia, bunurilor primite, sumei de echilibrare, termenelor și predării. Faptul că amândoi vreți «să terminați amiabil» nu este suficient dacă unul contestă un cont, o valoare sau cine preia creditul.
Dacă nu există acord, cererea adresată instanței trebuie să arate toate bunurile, valorile propuse, unde se află și cine le deține. Instanța lămurește ce se împarte, cine are drepturi, ce procent revine fiecăruia și ce sume trebuie plătite între foștii soți. Poate cere o evaluare de specialitate și verifică mai întâi dacă bunurile pot fi împărțite. Vă puteți înțelege și în timpul procesului, inclusiv doar pentru o parte dintre bunuri.
Ce cere fiecare
Fiecare prezintă lista bunurilor, valorile, procentul cerut, sumele solicitate celuilalt și soluția dorită, împreună cu documentele disponibile.
Ce este deja acceptat
La început se notează bunurile, locul lor și valorile asupra cărora nu există dispută, apoi se separă punctele rămase în discuție.
Ce se împarte și în ce procente
Instanța decide ce bunuri și datorii intră în calcul, cine este proprietar împreună, ce procent are fiecare și ce sume trebuie lămurite separat.
Măsurarea și evaluarea
Când lipsesc datele tehnice, expertul stabilește valoarea, dacă bunul poate fi împărțit fizic și ce variante există.
Cine primește fiecare bun
Se compară natura bunurilor, procentele, înțelegerile, folosirea lor și celelalte criterii legale pentru a forma împărțirea finală.
Diferență de bani ori vânzare
Dacă bunul nu poate fi împărțit, unul îl poate primi și îi plătește celuilalt diferența numită sultă; dacă soluția nu funcționează, se poate ajunge la vânzare.
Hotărârea și pașii finali
După ce hotărârea rămâne definitivă, se fac predarea și plățile, iar drepturile asupra imobilelor se înscriu în cartea funciară.
O împărțire este utilă numai dacă poate fi pusă în practică
Verifică banii înainte să ceri o anumită împărțire. Dacă unul vrea apartamentul, calculează valoarea actuală acceptată ori stabilită prin expertiză, partea celuilalt, sumele recunoscute între voi și suma de echilibrare. Persoana care primește locuința trebuie să poată plăti acea sumă la termen și să poată susține creditul. Instanța îi poate da temporar bunul unuia cu obligația de a depune bani sau poate decide definitiv că el primește bunul; dacă nimeni nu îl cere ori soluția nu poate fi realizată, se poate ajunge la vânzare.
Pentru un imobil, actul notarial sau hotărârea definitivă trebuie înscrisă în cartea funciară. Dacă există credit, partajul stabilește situația proprietății între foștii soți, dar nu schimbă singur contractul cu banca. Scoaterea unei persoane din credit ori schimbarea garanțiilor cere acordul băncii sau al celui care trebuie plătit.
| Soluție | Cum funcționează | Ce trebuie verificat înainte |
|---|---|---|
| Bunurile se împart fizic | Fiecare primește bunuri ori părți care pot fi separate fără pierdere nejustificată. | Acces, cadastru, folosire, diferențe de valoare și costurile separării. |
| Unul primește bunul și plătește diferența | Unul primește bunul, iar celălalt primește suma de echilibrare numită sultă. | Evaluarea, procentul fiecăruia, sumele cerute separat, termenul și sursa reală de plată. |
| Vânzare prin acord | Foștii soți vând și împart prețul după drepturile stabilite. | Preț minim, termen, agent, costuri, cine folosește bunul până la vânzare și plata datoriilor. |
| Vânzare prin executor | Instanța dispune vânzarea potrivit procedurii când unul nu poate primi bunul și vânzarea prin acord nu reușește. | Riscul de preț, termenele, cheltuielile și bunurile rămase de împărțit. |
| Partaj parțial | Se rezolvă bunurile asupra cărora există acord, iar disputa continuă pentru restul. | Să nu fie uitate alte bunuri, sumele cerute între foștii soți și calculul părții fiecăruia. |
| Bun omis | Codul civil permite un partaj suplimentar pentru bunurile necuprinse. | Dovada caracterului bunului și efectul termenelor asupra pretențiilor distincte. |
Un caz concret, pas cu pas
Situația de la care pornim
Ana și Radu s-au căsătorit în 2014, sub comunitatea legală. În 2017, Ana a primit 80.000 lei prin moștenire. În 2018 au cumpărat un apartament, ambii semnând creditul, iar în 2021 au cumpărat o mașină. S-au separat în martie 2025, cererea de divorț a fost introdusă în iulie, iar divorțul a rămas definitiv în decembrie. La pregătirea partajului, apartamentul este estimat orientativ la 600.000 lei, mașina la 70.000 lei, economiile la 50.000 lei, iar banca indică 120.000 lei rămași din credit. După introducerea divorțului, Radu spune că a plătit singur 24.000 lei în rate. Ana dorește apartamentul, iar Radu preferă bani și mașina.
Ce rezultă din situație
Lista pornește de la bunuri și economii evaluate orientativ la 720.000 lei și arată separat creditul rămas, de 120.000 lei. Numai ca model de lucru, înainte să fie lămurite sumele contestate, rămân 600.000 lei de împărțit. Dacă se pornește de la părți egale, reperul este 300.000 lei pentru fiecare. Dacă Ana ar primi apartamentul și ar suporta între foștii soți creditul rămas, valoarea netă asociată ar fi 480.000 lei; dacă Radu ar primi mașina și economiile, ar avea 120.000 lei. Diferența orientativă ar fi 180.000 lei, suma de echilibrare numită sultă. Acesta nu este calculul final: trebuie dovedite separat traseul celor 80.000 lei din moștenire și ratele de 24.000 lei plătite ulterior, fără ca aceeași sumă să fie folosită de două ori. În plus, înțelegerea dintre Ana și Radu nu îl scoate pe Radu din contractul cu banca fără acordul acesteia.
Documentele și ipotezele exempluluiDeschide dacă vrei să verifici pe ce se bazează cazul.
Ce informații te ajută
- certificatul de moștenitor și extrasul în care au intrat cei 80.000 lei
- transferurile dintre contul moștenirii și plata avansului
- contractul de cumpărare și extrasul de carte funciară al apartamentului
- contractul de credit, actele adiționale, graficul și documentul băncii cu suma rămasă
- extrasele care identifică cele 24.000 lei plătite după cererea de divorț
- actele mașinii și un reper actual de evaluare
- extrasele complete ale economiilor la datele relevante
- dovada datei introducerii cererii de divorț și hotărârea definitivă
- evaluarea apartamentului și dovada sursei posibile pentru sultă
- răspunsul scris al băncii privind o eventuală modificare contractuală.
Ipotezele exemplului
- soții nu au încheiat și nu au modificat o convenție matrimonială;
- apartamentul, mașina și economiile sunt tratate provizoriu ca bunuri comune numai pentru modelul de calcul;
- suma rămasă de 120.000 lei este actuală și datoria poate fi tratată în modul ilustrat;
- părțile egale sunt doar punctul de pornire al exemplului, nu o concluzie asupra contribuției;
- banii proprii și plățile ulterioare nu au fost încă acceptate ca sume datorate între foștii soți;
- toate valorile sunt ipotetice și nu reprezintă o evaluare ori un rezultat juridic.
Limita exemplului: exemplul descrie o situație educațională simplificată, nu un rezultat garantat și nu înlocuiește verificarea documentelor reale.
Ce verifici înainte de pasul următor
- 1
Verifică ce regim matrimonial ați avut și notează datele importante înainte să clasifici bunurile.
- 2
Fă o singură listă cu bunurile, datoriile, plățile și sumele asupra cărora nu vă înțelegeți.
- 3
Calculează dacă împărțirea propusă, suma de echilibrare și creditul pot fi susținute în realitate.
Documente și informații de pregătit
Nu trebuie să strângi toate documentele de mai jos înainte de primul pas. Începe cu actele de proprietate, creditul, extrasele și o listă unică a bunurilor și datoriilor; notarul, instanța ori profesionistul care te ajută îți confirmă ce mai este necesar pentru situația ta.
Vezi lista completă20 repere pentru bunuri, datorii, valori, plăți și bancă
- certificatul de căsătorie și hotărârea ori certificatul de divorț
- dovada datei introducerii cererii de divorț
- convenția matrimonială și actele oricărei schimbări de regim
- lista unică a bunurilor, datoriilor, sumelor cerute și elementelor contestate
- contractele de dobândire, facturile și dovezile de plată
- extrasele de carte funciară și documentațiile cadastrale actuale
- contractele de credit, leasing, garanție și actele adiționale
- documentele băncii cu sumele rămase și graficele de rambursare actualizate
- extrasele de cont complete pentru datele și perioadele relevante
- actele de moștenire, legatele, donațiile și comunicările donatorului
- documentele care urmăresc reinvestirea unui bun propriu
- adeverințele de venit, declarațiile fiscale și istoricul profesional relevant
- facturile, devizele, autorizațiile și plățile pentru îmbunătățiri
- dovezile ratelor, taxelor și reparațiilor plătite după separare
- actele privind chiriile, alte venituri produse de bunuri și folosirea exclusivă
- fotografii datate și procese-verbale privind bunurile mobile
- evaluări actuale ori repere de piață explicate, fără a le confunda cu expertiza
- o propunere despre cine primește fiecare bun, cu calculul transparent al sultei
- dovada sursei din care ar putea fi plătită sulta
- corespondența scrisă cu banca privind preluarea sau refinanțarea creditului
Te-a ajutat ghidul până aici?
Răspunsul tău ne ajută să reparăm explicațiile care nu sunt suficient de clare.
Ce se confundă frecvent
Verifică înainte să calculezi sau să depui15 confuzii care pot schimba rezultatul
- Nu presupune că divorțul a împărțit automat bunurile.
- Nu aplica regulile comunității legale înainte de a verifica regimul matrimonial concret.
- Nu trata data mutării din locuință ca dată juridică automată a încetării comunității.
- Nu omite din inventar un bun numai pentru că este pe numele celuilalt.
- Nu include automat orice bun folosit de familie fără a verifica modul dobândirii.
- Nu presupune că banii investiți în bunul propriu al celuilalt te fac automat coproprietar; verifică separat dacă poți cere restituirea unei sume.
- Nu cere un procent diferit doar din diferența de salariu a unui singur an.
- Nu ignora contribuția la obligațiile comune, gospodărie și îngrijirea copiilor.
- Nu folosi prețul istoric al imobilului ca valoare actuală de partaj.
- Nu scădea suma rămasă din credit printr-o formulă universală fără a verifica cine datorează banii și cum se leagă creditul de bun.
- Nu presupune că faptul că unul primește casa îl eliberează pe celălalt din credit.
- Nu promite o sultă pe care persoana care primește bunul nu o poate plăti la termen.
- Nu accesa fără drept contul, e-mailul sau telefonul celuilalt pentru a obține probe.
- Nu presupune că toate sumele de bani legate de partaj pot fi cerute oricând; verifică termenul fiecăreia.
- Nu lăsa neclare predarea, termenele, cheile, cheltuielile și înscrierea în cartea funciară.
Întrebări frecvente
Partajul trebuie cerut în același dosar cu divorțul?
Nu. Divorțul încheie căsătoria, iar partajul împarte bunurile și datoriile; sunt demersuri diferite. Partajul poate fi făcut separat la notar dacă există acord complet sau în instanță dacă există neînțelegeri.
Există un termen în care trebuie cerut partajul?
Împărțirea bunurilor aflate în proprietate comună poate fi cerută oricând. Nu aplica automat această regulă și sumelor de bani, chiriilor ori despăgubirilor legate de partaj: fiecare cerere trebuie verificată separat, iar amânarea poate slăbi probele.
După divorț casa este automat jumătate-jumătate?
Nu. Mai întâi se stabilesc bunurile și datoriile care se iau în calcul și contribuția fiecăruia; până la dovezi contrare, legea pornește de la contribuții egale. Apoi casa poate fi dată unuia cu o sumă pentru celălalt, împărțită dacă este posibil sau vândută.
Contează că numai unul este trecut în contract?
Numele din contract este o informație importantă, dar nu întotdeauna decisivă când se aplică regulile bunurilor comune. Se verifică data, regulile alese pentru bunurile soților, modul dobândirii, sursa banilor și excepțiile privind bunurile proprii.
Salariul mai mare înseamnă automat un procent mai mare?
Nu. Contribuția se analizează pe întreaga perioadă, la cumpărarea bunurilor și plata obligațiilor comune. Veniturile sunt doar o componentă, alături de celelalte contribuții dovedite și de regula inițială a contribuțiilor egale.
Poate unul să păstreze apartamentul?
Da, prin acord sau prin decizia instanței, dacă soluția este posibilă și sunt lămurite partea fiecăruia, valoarea și suma de echilibrare. Creditul și garanția se discută separat cu banca.
Cum se stabilește sulta?
Sulta este suma care echilibrează diferența dintre valorile primite de fiecare. Nu se calculează doar din prețul inițial: contează valoarea actuală, partea fiecăruia și sumele recunoscute între foștii soți. Formula trebuie arătată clar și verificată pentru împărțirea concretă.
Ce se întâmplă dacă niciunul nu poate plăti sulta?
Dacă bunul nu poate fi împărțit convenabil și nimeni nu îl poate primi plătind diferența, se poate ajunge la vânzare și împărțirea prețului conform drepturilor stabilite. În instanță, vânzarea poate fi făcută prin acord sau prin executor, după regulile procedurii.
Un acord dintre foștii soți scoate o persoană din credit?
Nu automat. Acordul ori hotărârea stabilește între foștii soți cine primește bunul și cine suportă plata. Schimbarea persoanelor obligate prin contract ori a garanțiilor cere participarea și acceptul băncii în condițiile sale.
Ce se întâmplă dacă descoperim ulterior un bun omis?
Art. 684 alin. (3) din Codul civil permite partajul suplimentar al bunurilor omise. Trebuie însă dovedită natura bunului, iar eventualele pretenții asociate se analizează separat și sub aspectul termenelor lor.
Când devine unul proprietar exclusiv pe imobil?
Dreptul rezultă din actul de partaj ori din hotărârea definitivă, iar pentru imobile trebuie făcută și înscrierea în cartea funciară. Verifică separat predarea, suma de echilibrare, ipotecile și celelalte obligații.
Surse oficiale pentru acest ghid
Sursele folosite pentru documentarea ghidului sunt listate mai jos. Pentru o decizie concretă, verifică forma în vigoare și actele situației tale.
Material informativ documentat din sursele oficiale enumerate, redactat cu asistență AI. Verifică forma în vigoare și particularitățile situației tale; materialul nu înlocuiește consultanța juridică.
- Codul civil — forma consolidatăPortal LegislativArt. 325–328 despre contribuția la cheltuielile căsătoriei și munca în gospodărie; art. 339–343 despre bunurile comune și proprii; art. 355–358 și 385–387 despre încetarea și împărțirea comunității; art. 669–686 despre partaj; art. 1599–1608 despre preluarea datoriei și acordul creditorului.
- Legea nr. 71/2011 — punerea în aplicare a Codului civilPortal LegislativArt. 3 și 5 despre aplicarea legii în timp; art. 33–35 despre bunurile și datoriile din căsătoriile existente la 1 octombrie 2011; art. 36 despre împărțirea în timpul căsătoriei și cererile aflate atunci pe rol.
- Codul de procedură civilă — forma consolidatăPortal LegislativArt. 249 despre sarcina probei și art. 980–996 despre procedura împărțelii judiciare.
- OUG nr. 80/2013 — forma consolidatăPortal LegislativArt. 3 și 5 despre taxa judiciară de timbru pentru cererile patrimoniale și partaj.
- Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996Portal LegislativArt. 24, 28, 35–36 și 41 despre înscrisurile, cererea și operațiunile necesare în cartea funciară.