Cuprinsul ghidului
Ce trebuie să știi
Poți cere divorțul chiar dacă celălalt soț locuiește în altă țară. Înainte să depui în România, verifică dacă instanțele române pot judeca divorțul; abia apoi alegi judecătoria potrivită. Folosește adresa reală a soțului, ca actele să-i fie trimise pe calea legală, și verifică separat cum poate participa. Dacă aveți copii ori ceri întreținere, trebuie verificat separat ce stat poate decide acele cereri.
Dacă și tu locuiești în alt stat, compară țările și procedurile în ghidul pentru divorț din străinătate.Alege procedura după acord și prezență, nu doar după distanță
Instanța, notarul și serviciul de stare civilă nu sunt trei ghișee echivalente. Instanța poate soluționa divorțul și când celălalt soț nu este de acord, dacă există un motiv legal susținut cu probe. Notarul și ofițerul de stare civilă pot încheia divorțul numai prin acord; dacă unul nu mai este de acord la momentul cerut, procedura se oprește.
Prezența este filtrul practic. În proces, soțul care trăiește în străinătate poate fi reprezentat, ca excepție de la regula prezentării personale. La notar, cererea poate fi depusă printr-o persoană împuternicită cu o procură autentică specială — adică un act notarial care spune exact ce poate face acea persoană. După perioada de așteptare, soții trebuie însă să confirme personal divorțul. La starea civilă, ambii soți depun și semnează personal, iar această cale nu este disponibilă dacă au copii minori comuni.
Nu deschide un dosar notarial sperând că o procură generală va înlocui deplasarea finală. Trimite notarului situația completă și proiectul procurii înainte de semnare. Dacă prezența nu poate fi organizată, compară realist instanța cu o procedură disponibilă în țara în care locuiești; după ce primești documentul final, verifici cum va fi recunoscut și înscris în România.
| Cale | Acord necesar | Copii minori | Prezență/reprezentare | Când se oprește |
|---|---|---|---|---|
| Instanță | Nu întotdeauna; depinde de motivul legal al divorțului. | Poate soluționa și cererile legate de copii, dacă legea îi permite să decidă și acele cereri. | Soțul care trăiește în străinătate poate fi reprezentat, ca excepție de la prezența personală. | Când instanța nu poate judeca acel caz, cererea are lipsuri ori motivul și probele nu susțin soluția. |
| Notar | Da, la depunere și la confirmare. | Da, numai cu acordul complet și verificările cerute pentru copil. | Cererea poate fi depusă printr-o persoană împuternicită special; confirmarea finală este personală. | Dacă unul nu se prezintă, nu mai confirmă divorțul ori lipsește acordul asupra copilului. |
| Stare civilă | Da, menținut de ambii. | Nu este disponibilă dacă există copii minori comuni în sensul legii. | Ambii soți se prezintă și semnează personal la etapele cerute. | Dacă lipsește o condiție, acordul ori prezentarea personală. |
| Autoritate străină | Depinde de legea și procedura statului respectiv. | Se verifică separat ce stat poate decide despre copil. | Se aplică regulile locale. | Documentul rezultat trebuie apoi verificat pentru a vedea cum este recunoscut și înscris în România. |
Verifică mai întâi dacă România poate judeca divorțul
Într-un caz legat de două state răspunzi succesiv la două întrebări. Prima: pot instanțele române să judece divorțul? Aceasta se numește juridic «competență internațională». A doua: dacă da, la ce judecătorie din România depui? Alegerea unei judecătorii după ultima locuință comună nu poate înlocui prima verificare.
Între statele UE participante, regulile despre țara care poate judeca oferă mai multe variante. Pot conta locul în care trăiesc în fapt soții și ultima lor locuință comună, dacă unul încă locuiește acolo. Mai pot conta locul în care trăiește celălalt soț, locul unuia dintre soți pentru o cerere comună, cel puțin un an de locuire al soțului care depune ori cel puțin șase luni dacă este și cetățean al acelui stat, precum și cetățenia comună. Acestea sunt variante, nu condiții care trebuie îndeplinite toate. Cetățenia română a unui singur soț nu permite automat depunerea în România.
Țara ale cărei instanțe pot judeca și legea pe care o vor aplica sunt două întrebări diferite. În statele participante, regulile UE despre legea divorțului arată dintre ce legi pot alege soții în anumite situații și ce lege se folosește dacă nu au făcut o alegere. De aceea, nu presupune că o instanță română va aplica automat legea română în orice caz.
După ce ai confirmat că instanțele române pot judeca, regulile din Codul de procedură civilă ajută la alegerea judecătoriei: mai întâi ultima locuință comună, apoi locuința soțului împotriva căruia se depune cererea și, dacă acesta nu locuiește în țară, locuința soțului care depune. Dacă niciunul nu locuiește în România, soții pot conveni asupra unei judecătorii din țară; în lipsa acordului, legea indică Judecătoria Sectorului 5 București.
| Fapt | De ce contează | Dovadă utilă | Eroare frecventă |
|---|---|---|---|
| Reședința obișnuită a fiecărui soț | Poate arăta că instanțele acelui stat pot judeca divorțul. | Contract de locuire, muncă, taxe, înscrieri și cronologia vieții efective. | Confundarea domiciliului din buletin cu locul în care persoana trăiește în fapt. |
| Ultima reședință obișnuită comună | Poate conta dacă unul dintre soți încă locuiește acolo. | Datele mutării și dovezi că unul a rămas. | Folosirea unei adrese vechi la care nu mai locuiește nimeni. |
| Cetățenia fiecăruia | Cetățenia comună poate fi unul dintre criteriile regulilor UE. | Pașaport/carte de identitate și, dacă este cazul, dovada dublei cetățenii. | Presupunerea că cetățenia unui singur soț este întotdeauna suficientă. |
| Cerere depusă împreună sau de un singur soț | Unele reguli și trasee diferă. | Poziția scrisă actuală a fiecărui soț. | Tratamentul unui acord informal ca împuternicire ori acord dat în forma cerută de procedură. |
| Locuința din România relevantă pentru alegerea judecătoriei | Ajută la alegerea judecătoriei după ce ai confirmat că România poate judeca. | Dovada ultimei locuințe comune și a locuințelor actuale. | Începerea directă cu harta judecătoriilor. |
| Copilul și locul în care trăiește în fapt | Statul care poate decide despre copil se stabilește după reguli proprii. | Școală, medic, locuință, integrare și calendarul mutărilor. | Presupunerea că instanța divorțului decide automat și despre copil. |
Actele trebuie trimise pe calea legală, nu doar prin e-mail
Indică instanței adresa reală și completă: stradă, număr, apartament, localitate, regiune, cod poștal și stat. Adaugă date de contact și limba cunoscută dacă ajută, însă nu înlocui adresa cu un număr de WhatsApp. Scopul nu este doar ca celălalt soț să afle informal despre proces, ci ca dosarul să conțină dovada că actele au fost trimise prin calea legală potrivită.
În Uniunea Europeană, regulile despre trimiterea actelor arată cum circulă documentele între autorități și ce alte căi sunt permise. Când adresa persoanei nu este cunoscută, mai întâi se folosesc regulile pentru aflarea ei. Persoana care primește actele poate avea dreptul să refuze anumite documente din cauza limbii, astfel încât verificarea traducerii înainte de trimitere poate evita luni de reluare.
Pentru cererile transmise între agențiile prevăzute de regulile UE, agenția care primește cererea trebuie să facă demersurile pentru comunicare cât mai repede. Dacă actele nu pot fi comunicate în cel mult o lună de la primire, ea informează agenția trimițătoare și continuă demersurile când comunicarea pare posibilă. Această lună nu este durata totală garantată a trimiterii și nici a divorțului.
Pentru un stat din afara UE, verifică dacă se aplică o convenție internațională despre trimiterea actelor, un tratat între cele două state ori o altă regulă. Nu presupune că orice stat european aplică regulile UE și nici că poșta recomandată este suficientă peste tot. Instanța, prin grefă, și avocatul trebuie să verifice regula internațională potrivită cazului.
Confirmarea adresei
Compară ultima adresă cunoscută cu corespondența recentă, contractul de muncă, datele comunicate despre copil și orice confirmare legitimă. Notează sursa și data verificării.
Identificarea regulii aplicabile
Stabilește dacă se aplică regulile UE, o convenție internațională ori un tratat relevant. Danemarca aplică regulile UE printr-un acord separat; pentru un stat din afara UE verifici convenția ori tratatul concret.
Pregătirea actelor
Ordonează cererea, actul prin care soțul este chemat în proces și anexele. Pregătește traducerea în limba cerută ori înțeleasă potrivit regulii folosite. Scrie numele și adresa identic pe toate formularele.
Trimiterea prin calea permisă
Instanța ori autoritatea desemnată folosește autoritatea centrală, poșta sau altă cale admisă. Urmărește cererile grefei și completează documentele lipsă.
Dovada trimiterii sau motivul eșecului
Depune la dosar certificatul, confirmarea ori procesul-verbal — documentul oficial în care autoritatea consemnează ce s-a întâmplat. Dacă actele nu au ajuns legal, citește motivul: adresă greșită, persoană mutată, lipsa traducerii, refuz ori pas obligatoriu neîndeplinit.
Recalcularea termenului
Termenul de judecată și timpul acordat pentru apărare se calculează după trimiterea legală a actelor. Nu considera că timpul curge corect din ziua în care ai trimis personal un scan.
Dacă nu știi adresa, nu cere direct «citarea prin publicitate»
«Citarea prin publicitate» este procedura folosită numai după ce adresa nu a putut fi aflată prin căutări serioase. Instanța decide dacă o permite și desemnează un avocat care să apere interesele soțului absent. Este o ultimă soluție, nu o scurtătură pentru trimiterea dificilă a actelor în alt stat.
Păstrează dovezile că ai încercat să afli adresa fără acces nelegal la date: plicuri returnate, răspunsuri ale autorităților, informații primite în proces, vechea adresă, angajatorul cunoscut și încercările cerute de instanță. Dacă știi adresa actuală, trebuie să o declari chiar dacă estimezi că persoana va refuza actele. Refuzul, absența și adresa necunoscută sunt situații diferite.
Dacă soțul anunțat prin această procedură dovedește că celălalt a ascuns cu rea-credință adresa, actele făcute după aceea pot fi anulate, iar persoana care a cerut măsura poate fi sancționată. Problema nu este doar întârzierea: hotărârea poate deveni mai greu de folosit în alt stat pentru că dreptul la apărare nu a fost respectat.
| Situație | Ce prezinți instanței | Ce verifici | Ce nu faci |
|---|---|---|---|
| Adresa este cunoscută | Adresa completă, statul și datele utile. | Regulile UE, convenția ori regula care se aplică. | Nu indici vechiul domiciliu român doar fiindcă este mai simplu. |
| Persoana a refuzat actele | Dovada și motivul refuzului, inclusiv problema limbii. | Ce efect are refuzul și cum poate fi îndreptată problema. | Nu presupui că orice refuz înseamnă că actele au fost trimise legal. |
| Plicul s-a întors | Mențiunea poștei sau certificatul autorității străine. | Corectarea adresei ori retrimiterea prin calea potrivită. | Nu repeți identic fără să citești cauza eșecului. |
| Adresa chiar nu poate fi aflată | Cronologia căutărilor serioase și ultimul loc cunoscut. | Cererea explicată pentru citarea prin publicitate și decizia instanței. | Nu inventezi o adresă și nu pretinzi cu rea-credință că nu o cunoști. |
Reprezentarea în instanță, procura și prezența personală sunt lucruri diferite
În fața instanței care judecă divorțul, regula este prezentarea personală, dar există excepții, inclusiv atunci când soțul trăiește în străinătate ori nu se poate prezenta dintr-un motiv serios. În acel caz, poate participa prin avocat sau prin alt reprezentant permis de lege. Excepția se verifică pentru situația concretă; simplul fapt că ai avocat nu înseamnă că instanța nu va cere explicații sau acte suplimentare.
Împuternicirea pentru proces trebuie să spună ce poate face reprezentantul și să reflecte poziția reală a soțului. Cine acceptă divorțul, dar nu este de acord cu locuința copilului ori întreținerea, trebuie să spună separat ce acceptă și ce contestă. Comunicarea constantă cu avocatul și accesul la dosarul electronic, acolo unde instanța îl oferă și aprobă accesul, reduc riscul de a pierde termene din cauza distanței.
La notar, procura autentică specială — actul notarial care enumeră exact ce poate face persoana împuternicită — poate fi folosită la depunerea cererii dacă biroul confirmă forma. Ea nu înlocuiește prezența personală la confirmarea de după perioada de așteptare. Pentru o procură semnată în străinătate, verifică înainte textul, traducerea și dovada originii oficiale cerută în relația dintre cele două state: apostilă, supralegalizare ori nicio formalitate suplimentară, după caz.
| Document sau soluție | Poate acoperi | Nu dovedește singur | Ce verifici înainte |
|---|---|---|---|
| Împuternicirea avocatului pentru proces | Reprezentarea și pașii scriși în împuternicire. | Faptul că instanța poate judeca ori adevărul celor afirmate. | Ce se cere în dosar, ce are voie să facă avocatul și poziția asupra fiecărei cereri. |
| Procură specială pentru altă persoană | Actele enumerate clar, în forma cerută. | Dreptul de a face orice act care nu este scris în procură. | Textul, semnarea în formă notarială, traducerea și formalitățile pentru actul străin. |
| Procură pentru depunerea la notar | Depunerea cererii, dacă notarul confirmă forma. | Confirmarea personală a divorțului după perioada de așteptare. | Cere biroului modelul sau aprobarea textului înainte de semnare. |
| Mesaj de acord ori declarație informală | Poate ajuta negocierea și poate arăta poziția persoanei. | Acordul dat în forma cerută de procedură ori împuternicirea cerută de lege. | Transformă acordul într-un act transmis prin calea acceptată. |
| Participare la distanță | Poate fi posibilă dacă instanța și normele aplicabile o admit în cazul concret. | Un drept automat la orice platformă sau dată aleasă de parte. | Cere din timp instanței instrucțiuni și nu lipsi fără o soluție confirmată. |
Analizează separat divorțul, copilul și întreținerea
Faptul că o instanță poate judeca divorțul nu înseamnă automat că poate decide toate cererile despre copil. În regulile UE despre țara care poate decide pentru copil, punctul de pornire este locul în care copilul trăiește în fapt la data cererii — numit juridic «reședință obișnuită» — dar există și excepții. Dacă minorul locuiește și merge la școală în alt stat, descrie această realitate înainte de a cere instanței române să decidă locuința, programul ori modul în care părinții iau deciziile importante.
Pensia de întreținere are propriile reguli europene despre instanța care poate decide, recunoașterea hotărârii și recuperarea banilor. Nu amesteca suma cerută cu întrebarea unde poate fi judecată cererea. Pentru venitul din străinătate, pregătește aceleași perioade, moneda, valorile nete și brute și traduceri ușor de urmărit; o captură de ecran sau o sumă convertită fără dată nu este suficientă.
Dacă unul dintre părinți vrea să mute copilul peste graniță, acordul pentru călătorie, schimbarea locuinței, dreptul de a lua decizii pentru copil și pașaportul sunt întrebări diferite. Luarea copilului ori neaducerea lui la timp, împotriva dreptului celuilalt părinte de a decide unde locuiește, poate porni o procedură internațională urgentă de înapoiere. Nu folosi divorțul ca acoperire pentru o mutare unilaterală și nu reține documentele copilului ca mijloc de negociere.
| Cerere | Fapte principale | Documente utile | Întrebarea internațională |
|---|---|---|---|
| Divorț | Unde trăiesc soții, cetățenia, ultima locuință comună și motivul divorțului. | Certificatul de căsătorie, actele de identitate, cronologia și probele motivului invocat. | Instanțele cărui stat pot judeca divorțul? |
| Decizii despre copil | Unde trăiește în fapt copilul și cât de stabil este acolo. | Școală, medic, locuință, program și hotărâri anterioare. | Ce stat poate decide despre locuință, deciziile importante și relația cu fiecare părinte? |
| Întreținere | Nevoile copilului și posibilitățile financiare ale părinților. | Venituri nete, taxe, cheltuieli și plăți existente. | Unde se stabilește obligația și cum se recuperează banii în celălalt stat? |
| Mutare sau călătorie | Scop, durată, acord și drepturile fiecărui părinte. | Itinerar, pașaport, acord ori hotărâre și data întoarcerii. | Există riscul ca minorul să fie luat ori să nu fie adus înapoi împotriva drepturilor celuilalt părinte? |
| Documente din alt stat | Cine le-a emis, data, limba și ce dovedesc. | Original ori copie certificată, traducere și dovada originii oficiale, dacă este cerută. | Va accepta instanța documentul și îi va putea înțelege conținutul? |
Harta familiei
Notează unde locuiește fiecare părinte și copil, de când, unde merge copilul la școală, medicul, limba, rutina și legăturile efective.
Harta cererilor
Separă divorțul, deciziile despre copil, locuința, programul, întreținerea și eventualele măsuri urgente. Pentru fiecare notează statul sau instanța care ar putea decide și motivul.
Dosarul copilului
Adună certificate, hotărâri anterioare, școală, sănătate, program, distanțe și propuneri aplicabile. Interesul copilului se explică prin fapte, nu prin etichete.
Dosarul financiar
Pregătește venituri nete, contracte, fluturași, extrase, taxe și bugetul copilului pe luni comparabile. Păstrează moneda originală și data cursului folosit numai pentru orientare.
Actele și traducerile
Verifică forma fiecărui document public sau privat, necesitatea traducerii și, după caz, apostila, supralegalizarea ori un formular european.
Planul pentru folosirea hotărârii
Întreabă de la început în ce țară va trebui folosită hotărârea despre copil sau întreținere. Recunoașterea și punerea ei efectivă în aplicare — numită juridic «executare» — pot cere certificate care trebuie solicitate instanței care a dat hotărârea.
Dosarul este pregătit când fiecare pas are o dovadă și un responsabil
Construiește un tabel cu șase coloane: problemă, stat sau autoritate, document, traducere, responsabil și termen. De exemplu, instanța trimite citația — documentul prin care persoana este chemată în proces —, traducătorul pregătește actele, avocatul urmărește dovada trimiterii, iar partea actualizează adresa și furnizează veniturile. Fără această separare, aceeași anexă poate fi tradusă de două ori, iar un plic returnat poate rămâne neobservat până la termen.
Calculează timpul de la trimiterea legală a actelor, nu doar de la data depunerii. Un dosar poate fi înregistrat rapid și totuși primul termen util să depindă de traduceri, autoritatea din celălalt stat și dovada primirii. Nu promite o dată de finalizare și nu cumpăra bilete înainte ca instanța ori notarul să confirme termenul și nevoia prezenței.
Dacă adresa, țara în care trăiește soțul, poziția lui sau locul copilului se schimbă, actualizează imediat analiza. Un acord nou poate simplifica ce mai trebuie decis, dar nu repară retroactiv o trimitere nelegală a actelor. O mutare a copilului poate schimba riscul și probele, dar statul care poate decide nu se stabilește mecanic după o adresă obținută cu câteva zile înainte de cerere.
- confirmă separat dacă România poate judeca și la ce judecătorie depui;
- scrie adresa completă și limba destinatarului identic în toate documentele;
- verifică regula de trimitere a actelor care se aplică statului și datei cazului;
- păstrează cererea trimisă, traducerile și certificatul ori motivul pentru care actele nu au ajuns legal;
- scrie ce poate face avocatul sau persoana împuternicită la fiecare etapă;
- pregătește separat faptele și actele despre divorț, copil, întreținere, bunuri și punerea hotărârii în aplicare;
- actualizează cronologia la fiecare mutare, răspuns sau schimbare de poziție;
- cere după hotărâre dovada definitivării și certificatele necesare folosirii ei în alt stat.
Un caz concret, pas cu pas
Situația de la care pornim
Mara locuiește în Brașov, iar Vlad s-a mutat în Bologna în februarie 2025 și are acolo locuință și contract de muncă. Ultima lor locuință comună a fost în Brașov, unde Mara locuiește în continuare. Au un copil de 9 ani care a rămas cu Mara, merge la aceeași școală din Brașov și îl vede pe Vlad în vacanțe. Vlad acceptă divorțul, dar nu a confirmat încă programul copilului și propune să trimită unei rude o procură generală. Mara are adresa lui italiană completă și un e-mail recent prin care acesta o confirmă.
Ce rezultă din situație
Mara nu tratează procura generală drept soluția întregului caz. Avocatul verifică separat dacă instanțele române pot judeca divorțul, cererile despre copil și întreținerea, folosind locurile în care trăiesc în fapt părinții și copilul. După confirmarea instanțelor române și a Judecătoriei Brașov, cererea indică adresa reală din Bologna. Instanța trimite actele prin calea legală aplicabilă între România și Italia, cu traducerile verificate înainte. Vlad îl împuternicește pe avocat pentru proces și spune separat că acceptă divorțul, dar ce poziție are despre copil.
Documentele și ipotezele exempluluiDeschide dacă vrei să verifici pe ce se bazează cazul.
Ce informații te ajută
- certificatul de căsătorie și actele de identitate ale soților;
- dovezi că ultima locuință comună a fost în Brașov și că Mara locuiește încă acolo;
- contractul de locuire/muncă și confirmarea adresei lui Vlad din Bologna;
- certificatul copilului, adeverința școlară, medicul și programul său stabil din Brașov;
- mesajele în care Vlad acceptă divorțul și punctele asupra cărora nu există încă acord;
- veniturile ambilor părinți și bugetul lunar al copilului;
- împuternicirea avocatului, traducerile și dovada trimiterii legale a actelor în Italia.
Ipotezele exemplului
- datele despre locurile în care trăiesc în fapt membrii familiei sunt reale și pot fi susținute cu documente;
- nu există un alt proces de divorț ori despre copil deschis anterior în Italia;
- copilul nu a fost luat ori ținut în alt stat împotriva drepturilor celuilalt părinte și locuiește stabil în Brașov;
- adresa din Bologna este actuală și cunoscută la data depunerii;
- Italia și România sunt state membre cărora li se aplică regulile UE relevante pentru exemplu;
- nu există o măsură urgentă, ordin de protecție ori risc care să impună un traseu imediat diferit;
- acordul lui Vlad asupra divorțului este liber, dar nu este prezentat drept acord asupra tuturor cererilor copilului.
Limita exemplului: exemplul descrie o situație educațională simplificată, nu un rezultat garantat și nu înlocuiește verificarea documentelor reale.
Documente și informații de pregătit
Lista este un punct de pornire. Instanța, notarul ori instituția care se ocupă de caz confirmă forma și documentele suplimentare.
- certificatul de căsătorie și actele de identitate/cetățenie ale ambilor soți;
- cronologia reședinței obișnuite și a ultimei locuințe comune, cu dovezi;
- adresa completă actuală a soțului din străinătate și sursa verificării ei;
- poziția scrisă asupra divorțului și a fiecărei cereri privind copilul ori întreținerea;
- certificatele de naștere ale copiilor și dovezile reședinței lor obișnuite;
- proiectul care arată ce poate face reprezentantul, confirmat de avocat, instanță ori notar înainte de semnare;
- originalele sau copiile certificate ale actelor străine, cu traducerile necesare;
- dovezile veniturilor și ale cheltuielilor copilului, păstrând moneda și perioada;
- confirmările de trimitere, primire, refuz sau returnare a actelor;
- hotărârile anterioare și orice măsură urgentă ori restricție aflată în vigoare.
Te-a ajutat ghidul până aici?
Răspunsul tău ne ajută să reparăm explicațiile care nu sunt suficient de clare.
Ce se confundă frecvent
- Faptul că v-ați căsătorit în România nu înseamnă singur că instanțele române pot judeca orice caz al unei familii stabilite în străinătate.
- Cetățenia română a unui singur soț nu permite automat depunerea divorțului în România.
- Judecătoria din România se alege după ce verifici că instanțele române pot judeca, nu în locul acestei verificări.
- O adresă românească veche nu este corectă dacă soțul care depune știe că celălalt locuiește în străinătate.
- Un mesaj primit pe telefon nu înlocuiește automat trimiterea actelor în forma cerută de regula internațională aplicabilă.
- Citarea prin publicitate este o ultimă soluție și cere căutări reale pentru aflarea adresei.
- Procura de depunere la notar nu elimină confirmarea personală după perioada de așteptare.
- Instanța divorțului nu poate decide automat despre copilul care trăiește în fapt în alt stat.
- Mutarea unilaterală a copilului poate porni o procedură separată pentru aducerea lui înapoi; aceasta nu decide definitiv cu cine va locui copilul.
- Traducerea, apostila și supralegalizarea sunt lucruri diferite și nu se cer automat toate pentru fiecare act.
Întrebări frecvente
Pot divorța în România dacă soțul locuiește în altă țară?
Este posibil în unele situații, dar verifică mai întâi dacă instanțele române pot judeca divorțul. Contează unde trăiește în fapt fiecare soț, cetățenia și celelalte legături prevăzute de reguli. Abia apoi alegi judecătoria din România.
Soțul trebuie să vină personal la procesul din România?
Nu întotdeauna. Soțul care trăiește în străinătate poate fi reprezentat, ca excepție de la regula prezenței personale. Pentru cazul concret, confirmă cine îl poate reprezenta, ce poate face acea persoană și dacă instanța cere alte explicații sau acte.
Putem termina divorțul la notar numai prin procuri?
Nu. Cererea poate fi depusă printr-o persoană care are o procură autentică specială, dacă notarul confirmă forma. După perioada de așteptare, soții trebuie să se prezinte personal pentru a confirma că vor în continuare divorțul.
Putem divorța la starea civilă dacă unul dintre noi rămâne în străinătate?
Procedura cere ca ambii soți să se prezinte și să semneze personal la momentele stabilite. Ea este disponibilă numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile, inclusiv să nu existe copii minori comuni.
Este suficient să îi trimit cererea pe e-mail?
Nu, ca regulă generală. Instanța trebuie să trimită actele prin calea legală potrivită statului în care locuiește celălalt soț. E-mailul poate fi folosit numai dacă regulile aplicabile permit și confirmă această cale.
Ce fac dacă nu știu adresa exactă?
Păstrează dovezile că ai căutat serios adresa și informează instanța. Citarea prin publicitate poate fi permisă numai de instanță, după aceste căutări. Nu ascunde o adresă cunoscută și nu pretinde că nu o știi.
Actele trebuie traduse în limba țării unde locuiește soțul?
Depinde de stat, de calea prin care sunt trimise actele și de limba pe care persoana o înțelege. În unele situații, ea poate refuza documentele din cauza limbii. Confirmă limba și traducerile înainte de trimitere.
Dacă soțul refuză plicul, divorțul se oprește?
Nu există un răspuns automat. Instanța verifică dovada, motivul refuzului, limba actelor și regula folosită. Uneori trimiterea rămâne valabilă, alteori problema trebuie îndreptată; cuvântul «refuzat» de pe plic nu dă singur răspunsul.
Instanța română poate decide și cu cine locuiește copilul aflat în străinătate?
Nu automat. De regulă, punctul de pornire este țara în care copilul trăiește în fapt, dar există și excepții. Scrie cronologia locuirii, școlii și vieții copilului înainte de a cere instanței române să decidă.
Pot muta copilul în România cât timp divorțul este în curs?
Nu presupune că divorțul îți permite să muți singur copilul. Verifică acordul celuilalt părinte, dreptul fiecăruia de a decide locuința copilului, hotărârile existente și regulile internaționale despre înapoierea copilului înainte de plecare sau de a nu-l aduce înapoi la data stabilită.
Cât durează trimiterea actelor în străinătate?
Nu există o durată unică. În traseul dintre agențiile UE, agenția care primește cererea trebuie să facă demersurile cât mai repede. Dacă actele nu pot fi comunicate în cel mult o lună de la primire, ea informează agenția trimițătoare și poate continua demersurile. Luna nu garantează durata totală. Contează și statul, traducerea, exactitatea adresei și cooperarea persoanei care primește actele. Construiește calendarul după dovada trimiterii valabile, nu doar după data depunerii cererii.
Surse oficiale pentru acest ghid
Sursele folosite pentru documentarea ghidului sunt listate mai jos. Pentru o decizie concretă, verifică forma în vigoare și actele situației tale.
Ultima reverificare completă a surselor: 2 octombrie 2026.
Material informativ documentat din sursele oficiale enumerate, redactat cu asistență AI. Verifică forma în vigoare și particularitățile situației tale; materialul nu înlocuiește consultanța juridică.
- Codul civil — forma consolidatăPortal LegislativArt. 373–378 despre temeiurile, acordul și condițiile divorțului.
- Proceduri și acte notariale — divorțulUniunea Națională a Notarilor Publici din RomâniaSecțiunea despre divorțul notarial: depunerea prin mandatar cu procură specială autentică, termenul de 30 de zile și confirmarea personală.
- Normele metodologice de stare civilă din 21 martie 2024Portal LegislativArt. 184 și 186–191 despre acord, lipsa copiilor minori comuni, depunerea și semnarea personală, termenul de 30 de zile și declarația finală.
- Codul de procedură civilă — forma consolidatăPortal LegislativArt. 80–89 despre reprezentare și mandat; art. 155–167 despre comunicare și citarea prin publicitate; art. 915 despre instanța teritorială; art. 919–921 despre cererile legate de divorț, măsurile temporare și excepția de la prezența personală pentru persoana cu reședința în străinătate.
- Divorț și separare legală în RomâniaPortalul european e-JustițieFișa României despre instanța competentă, depunerea cererii și folosirea rezultatului într-un caz european.
- Regulamentul (UE) 2019/1111 — Bruxelles IIbEUR-LexArt. 3–6 despre competența în divorț; art. 7–15 despre competența pentru copil; art. 20 despre procese paralele; art. 30–38 despre recunoașterea și certificarea hotărârii.
- Regulamentul (UE) nr. 1259/2010 — Roma IIIEUR-LexArt. 5–8 despre alegerea limitată a legii aplicabile divorțului și regula folosită în lipsa alegerii.
- Regulamentul (UE) 2020/1784 — comunicarea actelorEUR-LexArt. 1 și 7 despre domeniu și aflarea adresei; art. 8–14 despre transmitere, comunicare, reperul de o lună pentru demersurile agenției de primire, limbă, refuz și certificat; art. 18–20 despre canalele poștale, electronice ori directe; art. 22 despre protecția persoanei care nu se prezintă.
- Comunicarea actelor — informații pentru RomâniaPortalul european e-JustițieFișa României despre instanțele de transmitere și primire, Ministerul Justiției ca organism central și limbile acceptate pentru formulare.
- Convenția de la Haga din 1965 privind comunicarea actelorConferința de la Haga de Drept Internațional PrivatArt. 1–6 despre domeniu, autoritatea centrală, cerere și certificat; art. 10 despre canalele alternative, numai dacă statul de destinație nu se opune.
- Regulamentul (CE) nr. 4/2009 privind obligațiile de întreținereEUR-LexArt. 3 despre instanțele competente și legarea cererii de cauza matrimonială ori parentală; art. 17–43 despre recunoaștere și executare; art. 49–63 despre autoritățile centrale.
- Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copiluluiPortal LegislativArt. 2 și 6 despre interesul superior al copilului; art. 36 despre responsabilitatea părinților și deciziile importante, inclusiv locuința copilului.
- Convenția de la Haga din 1980 privind răpirea internațională de copiiPortal Legislativ — Ministerul JustițieiArt. 1–5 despre înapoierea promptă, deplasarea ori neînapoierea ilicită, reședința obișnuită și drepturile de încredințare ori vizitare.