Divorț fără acordul celuilalt soț

Ce poți face dacă celălalt soț refuză

La starea civilă și la notar trebuie să vreți amândoi divorțul. Dacă unul refuză, nu răspunde sau își retrage acordul, nu poate fi obligat să divorțeze prin aceste proceduri. Poți merge în instanță și explica un motiv permis de lege, numit și temei, cu dovezi despre situația voastră.

Refuzul celuilalt soț nu este, singur, un motiv de divorț. Poți cere divorțul pentru fapte grave care au deteriorat relația atât de mult încât căsătoria nu mai poate continua sau după ce ați trăit despărțiți cel puțin doi ani. Există și motivul medical: îl poate invoca soțul a cărui proprie stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei, nu automat cel care spune că partenerul este bolnav. Un acord apărut ulterior poate schimba procedura, dar nu îl presupune când pregătești cererea.

Dacă alegi separarea de cel puțin doi ani, regula este că divorțul se pronunță din responsabilitatea exclusivă a celui care îl cere, numită culpă exclusivă. Dacă celălalt se declară de acord cu divorțul, hotărârea nu mai menționează culpa. Compară consecințele motivelor înainte de depunere, nu alege numai după refuzul semnăturii.

În actele dosarului, cel care a depus cererea este reclamantul, iar cel împotriva căruia a fost depusă este pârâtul. Dacă acesta din urmă recunoaște faptele invocate pentru destrămarea căsătoriei și cel care a cerut acceptă această cale, instanța poate pronunța divorțul fără să cerceteze motivele și fără mențiune despre culpă. Un simplu «acum sunt de acord» nu rezolvă automat toate solicitările despre copil ori bunuri.

Unde depui cererea și cum ajung actele la celălalt

Verifică mai întâi judecătoria de care ține ultima voastră locuință comună, dacă unul dintre voi mai locuiește în zona ei. Dacă nu ați avut o locuință comună sau niciunul nu mai locuiește în acea zonă, verifică judecătoria de la locuința celuilalt soț. Dacă acesta locuiește în străinătate și instanțele române pot judeca divorțul, urmează judecătoria de la locuința ta. Aceasta este alegerea instanței competente — cea care poate primi legal cererea.

Dacă niciunul nu locuiește în România, verificați mai întâi dacă divorțul poate fi judecat aici. Puteți alege în mod explicit împreună o judecătorie din România; dacă nu aveți acest acord, cererea revine Judecătoriei Sectorului 5 București. Nu alege instanța numai după cetățenie, fără verificarea situației internaționale.

Instanța trimite actele și îl cheamă oficial pe celălalt soț; această chemare se numește citare, iar actul primit este citația. Indică adresa reală pe care o cunoști și, când ajută, locul de muncă. Dacă a fost folosită citarea prin publicitate și celălalt nu vine la primul termen, instanța verifică dacă locuiește la adresa indicată. Dacă nu, dispune chemarea la locuința efectivă și, când este cazul, la locul de muncă.

Dacă adresa chiar nu poate fi aflată după încercări concrete și dovedite, poți cere instanței citarea prin publicitate — o formă specială de chemare pe care judecătorul o aprobă, nu un anunț pe care îl publici singur. Instanța numește și un avocat care să apere interesele persoanei absente, numit curator. Dacă ai ascuns în mod intenționat o adresă cunoscută, pașii procesului făcuți după aprobarea acestei citări pot fi anulați și poți fi sancționat.

Ce scrii în cerere și cum răspunzi dacă a cerut celălalt

Scrie motivul divorțului, ce s-a întâmplat, ce ceri să decidă instanța și ce dovezi ai. Atașează actele despre căsătorie și copii. O relatare lungă fără solicitări clare nu ajută, dar nici un formular care nu explică motivul ales.

Dacă celălalt soț a cerut primul divorțul și vrei să ceri și tu divorțul pentru motivele tale, discută cu un avocat înainte de primul termen la care ai fost citat legal. Pentru faptele petrecute înaintea acelui termen, cererea ta proprie trebuie depusă cel târziu la termen; altfel poți pierde dreptul de a cere divorțul pentru acele motive. Cererea proprie se numește cerere reconvențională și se depune la aceeași instanță. Pentru faptele petrecute după acea dată, termenul este până când începe discutarea cauzei pentru luarea deciziei, etapa numită dezbateri asupra fondului.

Există o regulă distinctă pentru motivele apărute după începerea acestor dezbateri în prima instanță, cât timp prima cerere se judecă în apel: cererea proprie poate fi făcută direct la instanța de apel. Depășirea termenului aplicabil înseamnă pierderea dreptului de a cere divorțul pentru acele motive. Dacă prima cerere este respinsă, poți cere divorțul pentru motive apărute ulterior. Verifică imediat cu un avocat datele și actele dosarului; nu aștepta ca primul termen să treacă și nu confunda aceste reguli cu termenul pentru răspunsul scris la cerere.

Copiii și măsurile care nu pot aștepta finalul

Pentru copilul minor, instanța decide cine ia deciziile importante, unde locuiește și cât contribuie părinții la cheltuieli, chiar dacă ai omis aceste solicitări. Drepturile și îndatoririle privind deciziile și îngrijirea sunt numite autoritate părintească. Cere și un program concret cu părintele separat: zile, ore, vacanțe, transport și comunicare. În acte, aceste relații sunt numite legături personale.

Dacă nu poți aștepta finalul procesului, poți cere o soluție temporară prin procedura urgentă numită ordonanță președințială. Legea enumeră locuința copilului, contribuția la întreținere, încasarea alocației și folosirea locuinței familiei. Explică urgența și ce ar afecta copilul ori drepturile tale dacă ai aștepta. Soluția temporară nu decide definitiv disputa și nu este acordată automat pentru orice neînțelegere.

Divorț în lipsă: ce se întâmplă dacă unul dintre voi nu vine

Dacă celălalt soț nu vine, nu înseamnă că este de acord ori că admite ce ai spus, dar nici că poate opri singur divorțul. După chemarea lui legală, instanța poate continua pe baza solicitărilor și dovezilor. O adresă neclară ori actele trimise greșit pot cere verificări și întârzia procesul.

Dacă tu ai cerut divorțul, regula este diferită: în prima instanță, dacă lipsești fără justificare și vine numai celălalt soț, cererea este respinsă ca nesusținută — nu se mai continuă judecarea cererii tale în acea formă. Citește citația și anunță din timp, cu dovezi, o situație care te împiedică să vii.

Dacă lipsiți amândoi și nimeni nu a cerut în scris ca procesul să continue fără prezența sa — cerere numită «judecare în lipsă» —, regula generală este suspendarea: procesul se oprește temporar, nu se închide definitiv. O asemenea cerere poate împiedica suspendarea, dar nu înlătură regulile speciale ale divorțului despre prezența personală și nici obligația de a dovedi o excepție. Nu garantează că divorțul va fi pronunțat. Verifică exact ce ai trimis instanței și ce spune citația.

În mod obișnuit, soții trebuie să fie prezenți personal la judecarea cauzei. Există excepții, de exemplu boală gravă, executarea unei pedepse cu închisoarea sau locuirea în străinătate. Verifică dacă situația ta permite participarea prin avocat ori alt reprezentant și cum o dovedești; simplul fapt că ai avocat nu te scutește automat de prezență.

Dacă ajungeți ulterior la acord, instanța verifică condițiile acestuia. Când rămân puncte disputate și solicitați pronunțarea divorțului în condițiile legii, deciziile despre autoritatea părintească, locuința și cheltuielile copilului, precum și numele se soluționează odată cu divorțul. Alte solicitări pot fi judecate în continuare. Acordul nu înseamnă că instanța acceptă automat orice propunere despre copil.